Cauzele persecutiilor crestine

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Cauzele persecutiilor crestine

Mesaj  Admin la data de Joi Oct 30, 2008 4:54 pm

Pentru a întelege împrejurările politice şi sociale care au condus la apariţia creştinismului şi cauzele care au contribuit la răspândirea lui, trebuie sa cunoastem starea lumii antice la naşterea lui Iisus Hristos.

Dupa cuvântul Sfântului Apostol Pavel, Mântuitorul lumii s-a născut când a venit „ plinirea vreinii” (Galat. 4, 4). Aceasta înseamnă că lumea veche era pregătită pentru venirea Lui.

Palestina, leaganul creştinismului, făcea parte, începand cu anul 63 î.Hr., din Imperiul roman. Statul roman, cu începuturi modeste, a crescut treptat. În fruntea ţinutului Latium, Roma a cucerit Italia, iar în fruntea Italiei, a cucerit lumea antica. Dintr-un mic stat maritim, Roma a reuşit să creeze un Imperiu continental, având la mijlic Marea Mediterană - Mare nostrum. Acest vast Imperiu cuprindca lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente: Europa, Africa şi Asia. El cuprindea, în Apus, ţinuturile de la Oceanul Atlantic şi Marea Nordului şi se întindea la Răsărit până la hotarele Armeniei, Arabiei şi la Marea Roşie; din Bretania şi Germania de la Rin si Dunăre, se întindea în sud pâna la marginile Saharei si Etiopiei, în Africa. Sub împaratul Traian (98-117), Imperiul roman s-a întins şi mai mult, cuprinzând Dacia Traiana şi ajungând în Răsărit la Marea Caspica şi Golful Persic.

În timpul lui Iisus Hristos, stalul roman se gasea la apogeu ca întindere, putere politică, organizare şi cultură. Dupa Evanghelislul Luca, el este numit si „lumea”

Împaratul Augustus (31 î.Hr. - 14 d.Hr.) a creat sistemul politic numit Principatul, deoarece împăratul, deşi împărăţea, în stat, puterea supremă îl avea Senalul roman, se consideră princeps, adică primul dintre senatori. Principatul, ca sistem politic, a durat pâna la împaratul Diocletian (284-305), care a inaugural un nou sistem politic, Dominatul, de la cuvântul dominus, numit astfel pentru că împaratul singur avea responsabilitatea puterii supreme in stat, ca un dominus, stăpân.

Până la împăratul Diocletian, Statul roman era condus de împarat şi Senat (diarhie) şi era împărţit în numeroase provincii. Acestea erau de trei categorii: a) provincii imperiale, cucerite de curând, conduse în numele împăratului de un legat sau reprezentant al său - legatus Augusli pro praetore; b)provincii senatoriale,mai bine romanizate,care erau conduse de un proconsul. c)Alte provincii, cu o situaţie specială ca Palestina, Egiptul, Maurctania, erau conduse de un procurator (în greceşte epitropos). Provinciile formau unitiăţi administrative şi aveau în frunte un guvernator ajutat de un concilium. Oraşele se
conduceau singure. În fruntea lor se afla Roma - caput mundi, după care mai însemnate erau: Alexandria, Antiohia, Corint, Efes, Tesalonic, Cartagina, Lugdunum (Lyon în Galia).

Numărul populaţiei imperiului roman din timpul împaratului August nu se cunoaşte istoricii o apreciază cu probabilitate între 60-120 milioane de locuitori.

Starea religioasa. Cu exceptia iudeilor, popoarele lumii vechi erau politeiste şi idolatre. Cultele erau numeroase; fiecare popor avea religia sa. Statul roman le tolera pe toate, mai putin pe cele socotite periculoase, ca al druizilor din Galia, unele culte siriene şi egiptene, iar în epoca imperială creştinismul.

Religia romană, religie de stat, religia poporului dominant, era legată de toată viaţa cetăţeanului şi observarea ei era o dovada de loialitate politică faţă de Statul roman. Primul împărat roman, Augustus, a luat şi titlul de „pontifex maximus”, adică şeful religios suprem al Statului. Acesta, văzând decadenţa religiei romane, a încercat o reformă religioasă care tindea la întărirea păgânismului roman şi a moravurilor romane.

Religia greacă se afla, de asemenea, în decadenţă. Un rol important îl jucau miŹsterele religioase, mai ales cele de la Eleusis, care puneau accentul pe ideea de ispăşire, de curăţire morală a credinciosului.

Cultele orientale, prin caracterul lor mistic, au avut de asemenea o mare influenşă în lumea greco-romana, îndeosebi ale zeităţilor Cybele sau Magna Mater din Pesionte (Frigia) şi Attis, precum şi al lui Isis şi Osiris, din Egipt. Ele au pus în circulaţie unele idei religioase deosebite ca: ideea de păcat, de rascumpărare şi renaştere spirituală, de curăţire, de nemurire; ele aveau unele rituri şi ospeţe sacre, erau entuziaste şi prozelitiste şi tindeau spre monoteism şi universalism.

Cel mai însemnat dintre ele, care a dus o luptă aprigă contra creştinismului, a fost cultul zeului Mithra (mithraismul), zeul soarelui - deus sol invictus, care s-a răspândit mult în Imperiul roman în secolele III-IV d.Hr., datorită soldaţilor romani.

Amestecul de popoare şi de culte a adus în Imperiul roman sincretismul religios, numit şi teocrasie, adică amestec de zei, curent religios favorizat de situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi romani din secolul al III-lea. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale, prin excluderea cultelor unor popoare locale. Frământarea religioasă a timpului orienta păgânismul greco-roman spre stări şi idei noi ca ideea de moŹnoteism, de mântuire, de răspundere morala, de ispăşire personală şi pregătea lumea veche pentru o mai uşoara primire a creştinismului.

În Imperiul roman plurinaţional, unitatea religioasa o asigura cultul Împăratului, August era socotit salvatorul lumii şi a fost divinizat dupa moarte. Alţi împăraţi, CaliguŹla (37-41), Domiţian (81-96), Diocleţian (284-305), au primit onoruri divine chiar din viata. Cultul Împăratului şi al zeiţei Roma era dovada loialtăţii şi a respectului supuşilor faţă de împărat şi Imperiul roman şi lua deci un caracter politic.
Refuzul crestinilor de a respecta acest cult a fost una din cauzele principale ale persecuţiei lor în primele trei secole.

Starea morala a lumii vechi era în legatură cu cea religioasă şi socială. Religiile pagane nu învăţau morala, ca iudaismul şi creştinismul. Dimpotrivă, zeii erau pilde de imoralitate, iar în unele culte orientale desfrâul avea caracter religios, cultic. Imoralitatea lumii vechi se manifesta în spectacole inumane şi sângeroase, în lux, în desfrâu, în risipă, în viaţa uşuratică a multora, în raporturile sociale. Divorţurile se înmulţeau, mulţi nu se casătoreau, sinuciderile sporeau. Munca era dispreţuită de cei liberi, ea fiind lăsată pe seama sclavilor. Familia era slab întemeiată, femeia se găsea faţă de bărbat în inferioritate, copiii erau expuşi abandonului.

Situaţia sociala era de asemenea defectuoasa. Cei bogati constituiau clasa privilegiată. Unii stapaneau domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi, cei mai mulţi trăiau în lux şi plăceri. Oamenii liberi duceau o viaţă grea şi umilită, la Roma traind din ajutorul Statului şi al Patronilor (clienţii). Sclavii, deşi formau cea mai mare parte din populaţia Imperiului, erau lipsiţi de drepturi şi de demnitatea de oameni; ei puteau fi bătuţi, maltrataţi, ucişi, vânduţi, despărţiţi unii de alţii; iar casătoria lor nu era recunoscută leŹgal.

Ca o consecinţă a sărăciei, cei de jos formau asociaţii de ajulor reciproc, mai ales pentru înmormântare (sodalicia, collegia funeratricia, collegia tenuiorum= colegiile celor săraci).
Nici filosofia timpului nu mulţumea pe oameni. La apariţia creştinismului, ea era reprezentată de trei sisteme mai de seama:
a. Epicureismul, care învaţă indiferenţa religioasă, negă providenţa divină şi
avea ca principiu moral placerea (hedonismul);
b. Scepticismul, profesat de Noua Academie (a lui Cameade, c. 129. î.Hr.), era
totodata si imoral.



Cauta Referat





Newsletter
Trimite referat!


Profita cat poti

E ziua lu fata mea

Incepe facultatea

La interogatoriu

DiverseAlegeri locale 2008
Jocuri
Bacalaureat 2008
Teze Nationale 2008
Referate pentru scoala



Cautari ReferateRaport de practica administratie publica[...]
Lucian Blaga
Management in sanatate
Raul de la munte compunere
Comanda si semnalizare caldarina cu arzator[...]
Energia solara
Rezumat mara ioan slavici
The summer holiday
Comunicare profesionala
Tudor arghezi-o furnica
My vacation
Ion liviu rebreanu
Barbu stefanescu delavrancea hagi tudose[...]
Mara ioan slavici
Difuzia si dispersia luminii solara
Hagi tudorescu
Mihail sadoveanu domnul trandafir
La medeleni vol 1
I l caragiale tren de placere
HAGI TUDOSE
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 161
Data de înscriere : 29/10/2008

Vezi profilul utilizatorului http://Pariuri.forumz.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum