Abuzul sexual

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Abuzul sexual

Mesaj  Admin la data de Vin Oct 31, 2008 3:16 pm

Abuzul sexual: Simptomele psihologice ale abuzului sexual: Este dificil de descoperit un copil abuzat sexual prin intermediul testelor psihologice. Asupra fiecarui copil, efectele sunt particulare, simptomele depinzand de varsta lui, de gradul de apropiere relationala fata de agentul abuzator, de forta lui, de locul de desfasurare a evenimentului, de frecventa situatiilor abuzive. (a) Aspect clinic: Inrosirea sau lezarea orificiului anal sau vaginal - "reflexul dilatarii" (in cazul contactului anal) sau "numai" vulnerabilitate la bolile cu transmitere sexuala (inclusiv negi genitali, gonoree), tulburarile digestive, de somn, panica, agravarea unor boli cu componenta psihica (astmul), tulburarile de instinct alimentar.

Se pot adauga simptomele vagi, nespecifice, cum sunt cefaleea si durerile abdominale. (b) Trairi emotionale: culpabilitate, responsabilitate tensionanta de pastrare a secretului, frica, pedeapsa, degradarea imaginii de sine, sentiment de murdarire corporala, teama de deteriorarea sexuala si a reproducerii, ostilitate, furie, depresie, eventual tendinte suicidare. (c) Manifestari comportamentale: regresie, ostilitate sau agresiune fata de alte persoane, pierderea deprinderilor sociale, letargie, nepasare fata de sine, postura corpului exprimand coplesire, greutate, tendinta de confesare (la fete) sau ascunderea cu obstinatie a secretului dureros, atitudine protectoare fata de parinti.

Consecinte: (a) In plan emotional: introversiune, tulburari emotionale, depresie, autoestimare deficitara. (b) In plan social: fuga de acasa, esec scolar, prostitutie, consum de droguri, alcool. Ca adulti pot avea un comportament sexual neadecvat, masturbare compulsiva, dificultati in alegerea partenerului si in rolul de parinti (se distanteaza fata de propriii lor copii pentru ca asociaza afectiunea cu contactul fizic).Elemente educative psihologice, preventive ale abuzului sexual la copilul mic.

Pentru ca la varsta mica universul este perceput la modul egocentric, copilul incearca sa-si explice experienta abuzului, considerand ca este singurul vinovat de cele intamplate. De aceea, este obligatorie educatia preventiva, care presupune: a-i oferi copilului prilejul de a-si cunoaste si a-si identifica emotiile pozitive/ negative (de siguranta/insecuritate, frica, nefericire, furie, confuzie); a-l invata strategii comportamentale pentru a se proteja de trairi neplacute (reguli de baza pentru evitarea situatiilor cotidiene ce pot conduce la un posibil abuz, cand este singur acasa, cand se rataceste pe strada, cand este acostat etc); a-l ajuta sa distinga intre mingaierile firesti si cele nepotrivite, ce sa accepte si ce sa refuze si cum anume; a-l ajuta sa recunoasca oamenii in care poate sa aiba sau nu incredere si cum sa nu tina secret ceva ce nu i-a placut; cui sa se adreseze intr-o situatie periculoasa; Copiii mici au nevoie de informatii clare, care sa-i ghideze si sa-i ajute sa devina mai putin vulnerabili.

Etiologia si factorii de risc ai abuzului asupra copilului. Caracteristici parentale (sau ale adultului abuzator):
- adultii abuzatori au suferit, la randul lor, episoade de maltratare sau au avut o copilarie nefericita, conformandu-se modelului comportamental al caror victime au fost. Adultii respectivi au nevoie de suport si de rezolvarea psihologica a problemelor ramase din copilarie;
- consuma excesiv alcool, droguri;
- au boli mentale (depresie, inclusiv comportament suicidar ori psihotic) sau o sanatate precara, care nu le permite sa securizeze viata copilului;
- sunt imaturi din punct de vedere mental sau afectiv, instabili emotional, cu prag scazut de toleranta a frustrarilor si cu dificultati de adaptare, lipsiti de empatie relationala.

Nu-si pot amana propria satisfactie si isi descarca stresul pe loc. Sunt ostili si rejectivi pentru ca nu au incredere in propriile lor abilitati. Cauta suport "parental" protector in propriul lor copil, pe care-l incarca emotional cu problemele personale;

- au cunostinte sumare despre dezvoltarea copilului, nu-l apreciaza corect, nu-l accepta, nu-l aproba;
- au asteptari nerealiste din partea lui (privitor la reactii, performante);
- au un stil educativ conflictual (fie autoritar, critic, intolerant, ostil, restrictiv, fie hiperprotector anxios sau perfectionist, fie indolent, indiferent);
- comunicarea lor este ambigua, nu stiu cum sa-si exprime trairile fata de cei apropiati, nu pot separa sentimentul pozitiv fata de copil de sentimentul negativ fata de ceea ce a comis copilul. Au o rigiditate relationala si o rata crescuta de agresivitate;
- egocentrism sau/si atasament redus fata de un copil nedorit, ale carui nevoi nu le intelege si nu le satisface;
- sunt izolati social, se tem ca vor fi respinsi, nu incearca sa se apropie;
- le lipseste imaginatia, spiritul ludic.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 161
Data de înscriere : 29/10/2008

Vezi profilul utilizatorului http://Pariuri.forumz.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum